7 Martie-Aniversarea de 8 luni, 8 kilograme si ... 60de ani

Uite-asa trece vremea... Viata-si urmeaza cursul ei, indiferenta la ce se-ntampla in jurul ei. Aniversarea a 8 luni de viata ai lui Matei coincide cu aniversarea a 60 de ani de experienta ai tatalui meu. Imi este oarecum dificil sa comentez pe seama acestui subiect fara sa fac referire la tinerete si ...batranete. Matei este dovada sigura, clara si irefutabila a faptului ca parintii nostri imbatranesc (Noi nu!). Oare ce-o fi in mintea si in sufletul unui om care trece de 60 de ani? E o bariera ce banuiesc ca-i tare dificil de acceptat. Poate ca ma insel si vad eu altfel viata de la linia celor trei zeci si ceva de ani pe care-i am... Cred ca acele carti de psihoterapie aplicata pe care mi le-a infipt marsav in viata tovarasa sor-mea, m-au facut sa ma gandesc la lucruri....prea profunde. Mai bine sa fim superficiali. :)
Nu putem discuta superficial atunci cand ne referim la primele experiente avute de Matei in premergator. Se pare ca aceasta minunata inventie a fost special conceputa pentru el! Inca din primul moment a invatat cam care-i treaba cu el. Deci, daca ma salt si ma las... nu rezolv nimic. Sigur trebuie sa fie altceva ... Ia sa vedem O sa apas pe butonul asta. Ce s-o intampla?! Tiii, tiiii...Vrrrmm, Vrmmm. Si-atat??!!!? Gata? NU ma misc? Noooo... Nici asta nu e ceea ce caut... Voi da din picioare. Hopaa! Ma misc! Sa dau mai tare. Da! Asta e! Pot sa ma deplasez in directia in care vreau! Minunat! Heeei! Uitati-va la mine! De mult imi doream sa trag de funza asta. Acum am reusit. Am ajuns pe picioarele mele(ma rog, rotile, dar nu o sa le spun toate detaliile) pana la ea! Dar frunza nu zice nimic... Poate daca o prind pe Pisi o sa ma joc cu ea... Hei! Pisi, unde te duci? Staaaai, nu fugi... Lasa ca pun eu mana pe tine. Dar nu acum. Acum trebuie sa vad ce este in raftul asta. HIhi, fasaie. Dar aici?
Hehe, perdeaua. Nu cred ca am voie sa ma joc cu ea...dar macar asa...s-o gust! Telecomanda. Ha! Credeati ca nu ajung la ea! Uite, Mami, arunc cu telecomanda! Ce fericit sunt! Pot sa ma deplasez singur acum!!!
Cam asa a fost prima experienta a lui Matei cu premergatorul. Aceasta a urmat iesirii celui de-al doilea dinte. Este atat de...incantat de dintisorii lui incat ii incearca pe orice reuseste sa puna...gura. Cel mai fericit este cand reuseste sa prinda cate un biscuit. Sa vezi cum il devoreaza.. Nici pufuletii nu au prea mari sanse de izbanda in gurita lui Matei. (Nu va inchipuiti ca primeste juma' de punga de pufuleti! Unul doi pufuleti la 2-3 zile) Sunt gusturi si texturi noi de alimente necesare formarii unei educatii gustative a copilului. Legumele fac parte acum din alimentatia zilnica (am renuntat la telina, pastarnac si radacina de patrunjel intrucat a refuzat mancarea ) Nu-i un capat de tara. Au ramas cartofii, morcovii si dovlecelul amestecate cu galbenus de ou. Fructele sunt amestecate cu branzica facuta in casa cu Calciu si un biscuit sfaramat.


In timp ce recapitulam performantele puiuui nostru, mi-am adus aminte ca astazi a stat singur in picioare sprijinindu-se de carucior. A avut el o tentativa de ...culcat pe burta insa tati a fost pe faza. Mai jos este dovada:)



Matei reuseste sa socializeze de fiecare data cand iese la plimbare. Astazi s-a jucat cu Bianca si Tudorica iar la farmacie a avut o discutie cu doamna farmacist.
Cati dintre noi ne mai amintim primii stropi de apa aruncati in joaca pe fata? Oare ... ne-a placut? Ce senzatii ne-au incercat mintea la vremea respectiva? Eu mi-as fi dorit sa stiu.. Matei va sti cu siguranta! Mai jos sunt reactiile lui. Si ce reactii!!! :))




Indiferent cum ne-ncearca viata, indiferent de schimbarile bune sau rele petrecute in jurul nostru, Matei este izvorul de buna dispozitie ce ne face sa vedem totul in roz.
Sa ne traiesti Matei!
La Multi Ani, tata!