"Roman, caut Republica"

Ehei, dragii mosului, uite ca incet, incet, statul roman ne impinge unul cate unul catre granitele sale. Stai si te gandesti ca daca tu n-ai avut sanse foarte mari sa traiesti intr-o tara civilizata, cu politicieni ce isi iubesc tara cu adevarat, cu oameni care sa moara, la propriu, pentru pamanturile, apele si padurile lasate de vechii daci, macar copiii tai vor avea sansa asta. Daca te gandesti asa...esti prost. Prost informat, desigur.

Cei ce formeaza elita conducatoare a amaratei noastre tarisoare s-au hoatrat sa arunce pe mainele investitorilor straini ultimele resurse naturale.

Filmul de mai jos este ultimul bolovan dintr-o lunga serie aruncata spre noi. Niste pietricele mai mici care cad ca o ploaie mocaneasca, interminabila, sunt reprezentate de rahatii de pe strada ai cainilor, gropile din asfalt care se maresc si se inmultesc parca mereu, pe zi ce trece, doamnele de la ghiseele postei romane care ma cearta si striga la mine ca nu am ambalat corect un nenorocit de colet, autostrazile care nu se mai termina (de construit), sutele de taxe si impozite pe aer, pe miros, pe plimbare inainte, pe plimbare la stanga, pe plimbare la dreapta, pe inspirat si pe, bineinteles, pe respirat un impozit separat, oamenii cu privirea in gol, imbracati saracacios, cu haine si suflete gri... Mai vreti pietricele d-astea zilnice? Am un cer plin.

Ce viitor luminos se vede-n zare pentru Matei? De unde sa apara? Deasupra norilor din care cade grindina asta micuta se afla alti nori, mai mari iar deasupra lor altii si altii...

Ma simt exact ca in Fagaras, in caldarea lacului Caltun. Trei zile am stat acolo fiind inconjurati de o ceata deasa si ploaie ce nu se mai oprea. Mi-am luat inima-n dinti si am urcat pe un varf ce se ridica deasupra cetii si...surpriza maxima: peste tot, in jur era un soare de-ti sareau ochii din cap... Atunci am luat decizia corecta si am plecat spre...tari mai calde.

In fine... imi ametesc supararea cu niste episoade din Garfield, un DVD luat la oferta cu nu stiu ce ziar...

Romania, te iubesc, dar dragoste cu forta...nu se poate.

Omul si Luna!

- Hei, Matei, omul a ajuns pe Luna. Stiai?
-...care om?!!

Special pentru Matei

http://www.homethemovie.org/

Airsoft

La adapost de bilele suieratoare :)

4 Ani si bicicleta pentru barbati!

UN-artistic post

Marea nouatate a acestei perioade este ca Matei, cu aproape o saptamana inainte sa implineasca 4 ani, a invatat sa mearga pe bicicleta fara rotile ajutatoare. Este foarte mandru de aceasta realizare (si pe buna dreptate, sunt adulti care nu stiu sa mearga pe bicicleta!). Din pacate nu am imagini intrucat a trebuit sa alerg in spatele lui pentru a-i asigura mana de ajutor atunci cand avea nevoie de ea. Si am alergat, nu gluma :)

Dupa o saptamana de alergat am decis sa-l mai las singur. Cu ocazia asta a descoperit ca daca pune frana fata pe nisip...o sa stea mai multe zile cu urmele de julituri pe fata, nas, coate, genunchi si barbie. Asta este, ne ridicam si mergem mai departe!

Distractia la Petrecerea de 4 ani a fost asigurata de prezenta a trei prietene (Sara, Ariana si Maia) precum si de cea a celor 11 adulti pentru care nicio ocazie nu-i nepotrivita pentru a petrece (cu tort de inghetata si cu confetti aruncate prin casa)

Matei creste repede, toate se petrec intr-un ritm alert, vin faze noi, pleaca cele vechi pentru ca mai apoi sa revina... Imi este imposibil sa descriu corect cum luptele dintre noi il transforma pe pitic intr-un pirat ce se lupta cu soldatii pentru suprematie pe mare, cum bicicleta fara roti ajutatoare este dovada faptului ca acum este baiat mare si nu bebelus...

Zilele trecute i-am explicat sumar despre calciu si taria oaselor. De la o discutie banala am ajuns la a-mi cere sa-i arat pe calculator sistemul osos, muscular, circulator si o sectiune prin stratul de piele sa vada cum e aceasta inauntru. "De ce doare si curge sange cand te lovesti?! Ce este in cap? Cum arata ochii inauntru? Aaaa ca niste mingiute!"

Trec de la una la alta acum pentru ca afara sunt 35grade iar mintea mea refuza sa gandeasca in mod coerent.

Lui Matei ii place foarte mult prin padure. Am fost de cateva ori cu el la Monteoru prin padure si a urcat fara probleme. Ii place sa razbeasca prin tufisuri dese pentru ca asa fac oamenii puternici iar el este cel mai puternic! M-a intrebat cum se face focul. I-am explicat toate variantele pe care le cunosc iar la final imi zice: " si daca nu ai nici chibrituri, nici amnar, nici lupa, nici lemn, nici sfoara, nici baterie, nici curent....cu ce poti sa faci focul??!!

Copilaria noastra pierduta?

Oare cati dintre copiii zilelor noastre mai stiu sa se joace cu adevarat. Ma refer la joaca in tarana, cu ceilalti copii, cu strigate de bucurie si fara teama ca daca se murdaresc pe maini vor fi certati de parinti ca se vor imbolnavi cu cine stie ce bacillus etcaeteralus. Oare au apus vremurile in care alergatul prin praf, cocotatul pe garduri sau in pomi, si joaca pe ulita erau la putere? Eu sper din tot sufletul sa nu! Vreau sa cred ca un televizor, o manea sau un calculator nu vor avea puterea sa fure copilaria si placerea jocului autentic.
Voi, cei care cititi aceste randuri, va mai amintiti prietenii vostri din copilarie? Cei cu care alergati, va certati si radeati in fiecare zi? Mie mi se pare ca prietenii lui Matei sunt aceiasi prieteni ai fiecaruia dintre noi. Sunt copiii care trec in fuga peste jocurile pe calculator in drumul lor spre ulita plina de ... germeni nascociti.
Nu-i asa ca va e dor de viata-n praf, murdari pana la urechi, cu zoaiele intinse pe obrajii rosii, plini de sanatate si aer curat? Nu va e dor de strigatele fericite ale copiilor lipsiti de griji? Eu sunt un fericit! Am sansa si bucuria sa ma joc din nou. Autentic.

Va multumesc din inima, copii!