Scrisoare deschisa catre Mihnea Burcea

"
Draga Mihnea,
Bine ai intrat in lumea noastra (sau bine ai iesit..ca nu stiu exact cum să zic. De curand am aflat ca orice intrare inseamna o iesire..si invers...Complicat iar tu esti inca mic sa le intelegi pe toate) Numele meu este Matei. Inca nu am avut ocazia sa ne cunoastem deoarece tu esti abia venit in lumea noastra iar eu sunt deocamdata legat de parintii mei Vali si Mihaela.O sa ne cunoastem candva, nu-i nicio graba. Bucura-te de zilele linistite petrecute la maternitate. Cand vei ajunge acasa va fi o aglomeratie de n-o sa-ti crezi ochilor. Vor veni cu totii sa te vada, sa te giugiuleasca, sa te pupe pe picioare.. O sa-i vezi p-astia mari cum isi vor schimonosi feţel in fel si chip încercând sa te faca sa razi. Să te ţii tare. Lasă-i să se strâmbe cât vor dori. Vor renunta repede. Daca insă vei schiţa cel mai uşor zâmbet..te-ai ars. Nu mai scapi de ei.
Nu rata nicio ocazie de a te bălăci in apă. E minunat. Poţi sa stropeşti peste tot si n-o sa paţesti nimic.
Mai am multe să-ţi spun dar trebuie să ma duc la uşă. Tati a comandat pizza si mi+e o foame de nu te văd.
Încă o dată iti urez o viaţă fericită, plină de iubire si de multi prieteni.
Matei Muşa
www.vmmro.blogspot.com "

Singuratate... (de parinte)

Iar a trecut mult timp fara sa scriu aici. Iar sunt multe petrecute si iar voi scrie mult prea putin fata de cate s-au intamplat. De fapt m-am hotarat sa scriu pentru ca astazi a fost prima data cand Matei a ramas singur in grija unei vecine. Ma gandeam.. "Iuhuuuu!!! Libeeeeer!!!" insa dupa 5 minute de singuratate am intrat in panica. NU ca mi-as fi facut griji de soarta lui prin strainatate...Nu! M-am panicat de singuratatea mea. Era mult prea multa liniste un casa, nici-un zgomot de masinute lovite in cursele fara sfarsit de pe circuitul din dormitor, nicio locomotiva care sa urce muntele imaginar format prin incretirea paturii...nicio sirena de salvare...liniste. Pur si simplu liniste. Credeam ca daca o sa fiu atent o sa-i aud pe Roş, Doc, Bucşă sau pe guraliva Flo. Nimic...
Asta este panica provocata de liniste. Si da...este chiar neliniştitoare!
Acum, după 30 de minute in care am trecut prin diverse stari ce nu pot fi explicate chiar aşa de usor...Matei, insoţit de prietena lui Ariana, a revenit la bază pentru ...pipi. Gata, s-a dus panica, s-a dus liniştea, s-au dus toate temerile mele si acum accept cu multă detaşare lupta celor doi cu valurile imaginare ale mării pe care navighează cu scaunul gonflabil din sufragerie. Din când în când barca devine maşină de curse...mateloţii devin piloţi iar marea agitată se transformă subit in traseu de raliu montan. Ce varietate la mine in sufragerie!
Mulţumesc dragilor...

Sunt fericit!