Doar doua zile

Se apropie toamna. Ce daca e 21 noiembrie? La ce calduri au fost zilele astea nu prea iti vine sa zici ca suntem pe final de toamna. Abia azi s-a mai racit vremea putin, ceva ceata, nori. E bine. Vine toamna.
Lui Matei nu-i pasa ca e vara, toamna sau iarna. El a renuntat la gradinita. Cel putin deocamdata. Dupa o saptamana de trezit la 7 dimineata s-a saturat. Il poate condamna cineva? Nu vrea sa mai mearga la gradinita pentru ca acolo ii dau mancare. El vrea sa manance dimineata acasa iar cand il intreaba doamna educatoare daca a mancat ceva sa zica: "Da, am mancat. Eu nu mai mananc acum" Si tine povestea asta si la masa de dimineata si la cea de pranz. E o nebunie cu masa!! Nu vrea sa manance mancarea daca aceasta are cartofi. Nu mananca branza si nici cascaval, nici piure, nici orez si nici fasole. In principiu cam ce e moale refuza.
In schimb daca ii dai ciorba de perisoare nu-l mai ridici de la masa.
Acum este plecat la bunici. O saptamana de joaca in aer curat alaturi de alti zece copii. Se cam plictiseste el cat ceilalti merg la gradinita sau la scoala dimineata insa pana seara scoate untul din ei :)
Fara MAtei parca nu suntem noi. Ne invartim de colo colo prin casa si nu reusim sa ne umplem timpul pe care il foloseam pentru discutiile si joaca cu Matei cu nimic altceva. Incercam sa stam mai mult impreuna. Incercam sa ne relaxam, sa nu mai stam cu urechile ciulite spre camera lui, sa nu ne mai gandim daca a mancat sau daca e ora de somn...
Ne e dor de Matei...Tare!
....si n-au trecut decat 2 zile

Prima zi de gradinita

Si se facu si 20 septembrie... Gradinitele si-au inceput programul cam cu o saptamana inainte insa...voi, cei care cititi acest text acum stiti ca de-aici incepe totul. Odata intrat in sistem nu mai scapi. Trezirea dimineata la ora fixa, mersul la gradinita, program impus de altii, ora incerta de intoarcere acasa. Dupa cativa ani incepe scoala primara. Cam la fel dar mai naspa. In aceeasi ordine de idei gimnaziul, putina distractie la liceu urmata de distractie maxima in studentie (care fie vorba intre noi, va fi umbrita din cand in cand de sesiunile de examene).In acelasi "registru cu acorduri fine" intra si serviciul. Sefi, subalterni, probleme, salariu, sedinte, costum, uneori si realizari de care esti mandru, apoi iar trezirea de la ora 6, iar mersul spre orice, iar program, iar ora incerta de plecare...seara somn si ciclul se reia.

Va recunoasteti? :)

Lasand la o parte introducerea oarecum demoralizanta, vreau sa trecem la pregatirile anterioare (ATENTIE!! AM ZIS PREGATIRI, NU VANZARI!!) 

Inscrierea copilului se face inca din vara, intr-o perioada fixa anuntata de ministerul invatamantului. Se completeaza o cerere tip de inscriere si apoi astepti rezultatul. Daca esti norocos la finalul inscrierilor si dupa analizarea cererilor de catre consiliile gradinitelor, iti vei vedea numele scris pe lista celor admisi. daca nu, nu. Apoi trebuie sa duci fisa medicala a copilului, certificatul de nastere in copie (parca, nu mai stiu exact ca a fost demult) un dosar, niste coli si cam atat. In tot acest timp Matei as stiut ce facem, de ce mergem la medicul de familie, de ce mergem la gradinita, etc, etc. L-am luat cu mine peste tot. I-am aratat gradinita, sala de clasa, jucariile, desenele facute de alti copii, jocurile desenate pe asfalt, groapa cu nisip din curte. I-am prezentat-o pe doamna educatoare si i-am spus exact ce se va intampla in termeni pozitivi. Copilul trebuie sa stie (aproape) totul despre gradinita. Trebuie sa i se explice ca nu va ramane acolo tot timpul si ca parintii vor veni sa il ia la un anume moment (dupa masa, dupa ce se trezeste sau la orice alt moment stabilit) Sub nicio forma nu trebuie sa intarzii in a-l lua de la gradinita la momentul stabilit. Se va simti parasit si va intra in panica. Am vazut copii care urlau, tipau si plangeau la usa in prima zi. Derutant si pentru ei si pentru ceilalti copii.

NU amenintati copilul cu graduinita (Lasa ca vezi tu ce-ai sa patesti la gradinita! O sa scoata untul din voi daca...nu mananci (dormi, asculti, vorbesti, esti cuminte, etc, etc, etc!!))

Cum te-ai simti tu, adult, daca cineva ti-ar spune (Lasa ca o sa te duci tu la noul loc de munca si ai sa vezi ce sef rau vei avea acolo! O sa te puna sa muncesti peste program, o sa-ti taie din salariu, nu-ti va da concediu chiar daca ai dreptul, etc, etc??) Te-ai mai duce acolo daca ai avea de ales??

Incepusem a scrie gandindu-ma la comportamentul lui Matei in aceasta dimineata dar am sfarsit pana la urma in lucruri mult prea serioase.

-Da tati, ai dreptate, hai sa le spun eu cum a inceput ziua asta pentru mine!

In timp ce visam cum ma jucam in padure cu Pufi, ursuletul meu, il aud pe tati asa, de departe, spunand ca trebuie sa ma trezesc, sa mergem la gradinita. Stiam eu de cateva zile ca trebuie sa mergem azi dar parca imi placea mai mult sa ma joc prin padure in somn... Am incercat eu sa mai alerg dupa ursulet insa nu stiu cum am facut si am deschis un ochi. L-am vazut pe tati zambind langa patutul meu. Hmm, interesant, am deschis si celalalt ochi si...m-am trezit. L-am intrebat..."Megem la ghidiniţă?" Mi-a raspuns cu veselie

-Daaa, mergem la gradinitaaa!! O sa te joci acolo toata ziua, o sa desenati, o sa radeti, o sa va citeasca doamna educatoare povesti. Apoi o sa mananci impreuna cu ceilalti copii la masutele si scaunelele acela mici

-Eu veau sa mananc onţ-onţ cu lapte!

-Nu stiu, puiule, daca aveti ronţ-ronţ cu lapte, insa cu siguranta o sa fie ceva bun bun de mancare.

Am mers la baie si ne-am spalat pe dintisori si pe fata apoi ne-am imbracat sa plecam. Am luat ghiozdanelul (care era foarte greu si pana la urma l-a luat tati) si am plecat cu nerabdare si ceva emotii spre gradinita. Pe drum ne-am intalnit cu mami. Am fost foarte bucuros pentru ca mami intotdeauna are ceva pentru mine in geanta ei. Astazi mi-a luat revista cu Fulger Mc. Queen. Avea doua masinute!! Sergentul si Bucsa. Am fost foooarte multumit.

Cat am mai vorbit si-am mai sarit peste borduri..am ajuns la ghidiniţă. La intrare in cladire erau mai multi copii cu parintii lor de mana. Era coada la intrare!! 

Tati mi-a explicat ca fiecare copil trebuie sa treaca pe la cabinetul medical sa se uite doamna asistenta la noi. Sa nu fim raciti sau sa nu avem febra pentru ca i-am putea imbolnavi si pe ceilalti copii. Nu prea stiam eu ce sa fac atunci cand mi-a venit randul. Am intrat in cabinet si am vrut sa merg mai departe dar doamna m-a oprit, m-a luat obrajii in palme si mi-a zis sa deschid gura si sa scot limba. Mi-a fost un pic teama pentru ca nu stiam exact ce o sa-mi faca dar eu ii vazusem si pe ceilalti copii ca fac la fel si m-am imbarbatat. Pana la urma era si tati cu mine acolo! 

Dupa acest mic control medical am urcat treptele pena la etajul unu si am ajuns in fata salii de clasa. Acolo, pe hol, tati si mami mi-au dat jos hainele cu care am venit pe drum si m-au imbracat cu unele mai subtiri. Mi-au schimbat si incaltamintea si...am ciocanit la usa clasei. Am intrat ţopaind!! De cand asteptam eu momentul acesta! Doamna m-a recunoscut si impreuna cu ceilalti copii mi-a spus "Bine ai venit Matei!" Copiii mi-au zis si ei "Buna, Matei"

Tati mi-a spus ca o sa vina sa ma ia dupa ce ma trezesc din somnul de dupa-amiaza iar eu am fugit spre masuta in jurul careia erau stransi ceilalti copii

In sfarsit, am ajuns la GRADINITA!!

...................

Pe drumul spre casa mami si tati erau mai emotionati decat Matei. Se uitau unul la altul si nu stiau cum sa-si exprime ceea ce simteau.

-Mami, ai emotii?

-Ăhă... Mai mari decat ale lui Matei.

-Si eu...

Nu stiu ce este in sufletul lui mami insa cu siguranta tati se simte singur, vinovat ca l-a lasat pe Matei acolo, fara sa-i fie aproape daca ar avea nevoie de ajutor. Singur, vinovat dar FOARTE FERICIT! Matei a crescut!

Disneyland, Paris (sau la pomu' laudat sa mergi cu bani si timp)

Suntem in Franta. Scopul principal al acestei plimbari este sa-l ducem pe Matei la Disneyland. Imi este greu sa fiu creativ acum pentru ca ploua... Am ajuns aici pe 8 iunie. Bucuresti soare, 30grade, Paris ploaie, 17grade.
9 iunie, dimineata ploaie, pranz ploaie, seara ploaie
10 iunie, dimineata ploaie, pranz putina ploaie si o plimbare cu umbrelele pe viaductul dinspre Piata Bastiliei, transformat in gradina suspendata apoi seara ploaie iara...
11 iunie, dimineata SOARE!!!! Ne-am hotarat sa nu ratam acest inceput promitator si sa o zbughim spre Disneyland. Zis si facut...putin mai greu. Am ajuns pe la 12:00 la intrarea in parc. Copiii pana in 3 ani au intrarea gratuita in parcuri. Pentru cei care au de gand sa revina cel putin inca o data in cursul unui an exista abonamente extrem de avantajoase (100EUR/an cu acces nelimitat in cele doua parcuri) Noi am dat cate 53EUR/persoana pentru acces 1zi/1parc
Inca de la inceput ar trebui sa stiti ca va ajunge o singura zi doar sa strabateti intregul parc pe jos FARA sa va dati in nimic! DOAR SA MERGETI!! ATAT!!
Aglomeratie ca pe plaja la ...Costinesti. Pentru fiecare locatie de distractie (avioane ce se invart 90 secunde, pista cu masinute ce se deplaseaza pe un traseu tot de 90 secunde, RollerCoaster cu traseu de 60secunde) sau orice alta distractie la minim de timp, trebuie sa stai la coazi de pana la 45-60 minute fiecare. Singura distractie ce a durat mai mult, cam 30 minute (dupa o coada de 40 minute) a fost un tur al parcului cu un trenulet cu aburi.
De la ora 12:00 pana la 18:30 nu am reusit decat sa facem jumatate din sectiunea Discoveryland Si mai aveam de facut inca 4 "landuri" (Adventureland, Frontierland, MainStreet-USA, Fantasyland)
O singura zi nu va este de ajuns decat sa va amagiti simturile si dorintele. Aveti nevoie de cel putin o saptamana sa treceti prin fiecare loc de distractie.
Parcul este plin de restaurante, magazine pline de suveniruri chinezesti la preturi exorbitante (cel putin pentru noi). Doar poza din rollercoaster era 15eur/buc...
Mai am multe de scris insa trebuie sa ma pregatesc sa plecam iar plrin ploaie spre gradina Zoologica.
Poate o sa mai scriu cate ceva si la intoarcere.
V-am zis ca acum ploua iar??

Sa cresti mare (Legal)

Zilele trecute am aflat cum cresc copiii.
Pesemne d-aia stateau si fetele alea acolo... sa creasca.
Legal!

Carusel pentru hamsteri...(sau inscrieri la gradinita)

Sunt convins ca ati vazut cum arata un carusel pentru hamsteri. Este acea roata in care alearga animalutul pana lesina de oboseala. Eh, cam asa sunt depunerile de cereri pentru inscriereal la gradinita. Ma duc azi la gradinita numarul X din cartier sa il inscriu pe Matei. Ajung acolo, erau doua trei persoane, iau cererea, o completez, o dau doamnei director (sau directoare dupa noile propuneri ale preamaritior conducatori). Se uita la adresa trecuta in cerere si-mi spune ca ar fi indicat sa ma duc la gradinita Y sau la Z sa ii fac inscriere pentru ca sunt mai aproape de domiciliul meu. Zic saru'mana de indicatie, las totusi cererea la doamna respectiva, imi iau numarul de inregistrare si plec spre gradinita Y din acelasi cartier. Ajung acolo, stau la rand (aici erau mai multe persoane, cam cinci), ajung in fata, predau cererea, doamna se uita la adresa de domiciliu si-mi spune ca ar fi indicat sa depun cererea la gradinita X sau la Z, pentru ca as avea domiciliul mai aproape de acestea. Las cererea, iau nr de inregistrare, multumesc pentru sfaturi si informatii si ma duc la gradinita Z. Aceasta este cea mai faimoasa gradinita din cartier. Toata lumea vrea aici. Doamna director e putin cam invizibila insa are doua asistente (sa le spun doua maini drepte?? :D) care preiau cererile. Acestea se uita in cerere, o inregistreaza, imi dau numarul de inregistrare si...cu cea mai detasata expresie imi spun:

-Dar la X sau la Y ati fost? Ca parca sunt mai aproape de domiciliul dvs...

Cobor scarile din fata gradinitei si ma indrept linistit catre aiurea. De fapt merg spre centru, daca tot sunt la egala departare de orice gradinita din cartier asta inseamna ca locuiesc fix in centrul cartierului.
Halal consolare...

Vacanta prelungita

...inca o saptamana. Adica...mai vrei aici? Nu vrei sa vii la Bucuresti?

- Nu!

- Vrei sa ramai la Monteoru?

- Da!

- Ti-e dor de mami?

- Da! Mate vrea vine Mami ici!


....



Si uite asa Matei a inceput a doua saptamana de libertate, soare si aer curat.
Acum nu stiu cui ii este mai greu...noua ca stam fara el sau lui ca sta fara noi...?


In wknd-ul trecut am fost la o sarbatoare in Varlaam cu oi, miei, ciobani, mici, gogosi, pensiuni, costume nationale. Zgomotul puternic ( a se citi muzica populara) aproape ca era sa invinga dorinta lui Matei de gogosi. La inceput a fost ceva mai greu...
Galagie, caldura mare, lume muuulta, fum de la mici si de la carnati. Parca era mai bine in masina. Si muzica aia atat de tare...
Deh, asa o fi p-aici... Cred ca daca-mi voi acoperi urechile o sa mai scap de scandalul asta.
Dar lumea de ce e vesela? Of... ce le-o place???!







Parca vazusem pe cineva cunoscut pe langa oala cu gogosi... Sa fie Bianca?

Ah! Iar vor oamenii astia sa imi faca poze??















Biancaaaa!! Nu veni aici ca vor sa ne faca poze!!

In fine...

Daca vreti voi..dar noi nu vrem :(

Oare nu se vede pe fetele noastre??














Dupa ce a balacit niste oi prin balta, stimabilul domn Cioban le-a trimis in tarcul lor ceva mai sus, pe deal. E drept, le-a trimis cam greu pentru ca reporterii diferitelor televiziuni au impiedicat mersul firesc al naturii. :P

Daca n-au filmat, pozat, fotografiat oile, caprele, ciobanul... din toate unghiurile posibile... Parca-si puneau speranta unui "puliţer" in imaginile captate. Pai na de va uitati si voi! Se calcau pe picioare pentru un interviu luat domnului Cioban.













Acum, eu stiu ca toti vreti sa faceti poze cu mine, dar la cate bunatati mi-au trecut prin fata... nu ma lasati sa mananc si eu un bulz?

Ah, nene, unde pleci tu cu mamaliguta aia aburind? Te mai intorci? Hai ca mamaia si doamnele de la Antrec pot astepta......









Ceva mai tarziu mi-am gasit un loc linistit la umbra. Se auzeau pasarelele ciripind in pomi, vantul cum sufla printre frunze...cand, deodata...WOOW! Asa trebuie sa fie... De fapt si de drept, asta e realitatea, nu ce dau aia la teveu, nu-i asa?






Dupa ce mi-am delectat privirea si auzul m-am asezat linistit pe-o bancuta si in sfarsit am acceptat o sedinta foto. Dar ce, credeati ca o sa le fie usor?? Noooo! M-am strambat cat am putut. :))










Intr-un final am cedat si i-am lasat sa-mi faca si cateva cadre reusite :D















Acum, dupa asa munca solicitanta, n-ar fi bine sa trag un pui de somn...?
Io'zic ca o gaina ar fi mai buna, ca-i mai mare :)



IN fine, dupa atata somn (de fapt n-am dormit, doar mi-am odihnit ochii) m-am hotarat sa trag o tura cu masina. Se pare ca toata lumea a fost incantata de prestatia mea ca sofer :P



Acestea fiind spuse, cu inspiratia la nivel minim, trebuie sa va spun la buna re-citire. NU de alta, da' mi-e foame...
:) :) :)

Distractie placuta, Matei!

Gata, maine o s-o facem si p-asta! Cred ca-i va fi mult mai bine decat inchisoarea asta plina de fum, gaze si rahati de caini pe strada. O saptamana de antrenamente sustinute, tehnici de supravietuire, orientare turistica si alte alea. Baza de antrenamente a agentului nostru va fi stabilita intr-o zona deosebita a carei locatie nu poate fi desconspirata. Antrenorii sai personali deja se afla acolo si il asteapta cu nerabdare.
Revenim cu amanunte!

Matei, Bonghi si programul de odihna

Acum dorm. E drept. Insa mintea mea il viseaza pe Bonghi.
Bonghi este elefantelul meu mov-albastru pe care tati ma pune sa-l adorm la pranz. Nu stiu exact cum s-a intamplat insa Bonghi a crescut atat de mare incat am putut sa ma sui pe el si sa-l scot la o plimbare. Din doi pasi am strabatut campiile intinse ce isi tin obrazu'-n soare si am ajuns la marginea padurii. Caldura acestora este invinsa in timp ce ne apropiem de primii copaci. Racoarea padurii ne imbie sa patrundem tot mai adanc in ea. Doamne, e atat de bine aici... Trebuia sa vin mai demult. Cu toate ca sunt cu Bonghi, parca mai lipseste ceva... Ah! Da! Nu se aude niciun glas de pasarele printre fosnetul copacilor. Nicio gaza, nicio furnicuta ... Nicio vietate nu-si face simtita prezenta. Hmm... Ciudat... Tati imi tot spune ca padurile sunt pline de animale, pasari, gandacei.... Cu toate acestea nimic nu pare sa-i confirme spusele. Poate ca s-au retras mai in adancul ei. Sa evite caldura aproape insuportabila ce-si trimite valurile printre copacii de la magine. In acel moment m-am hotarat. Trebuie sa merg pana voi gasi prima vietate. Ii soptesc lui Bonghi sa mareasca pasul catre inima padurii. Si el stie ca ceva nu este bine cu aceasta. Am mers in pas alert aproape toata ziua fara sa gasim nici macar un gandacel. Seara cobora incet peste padure aruncand umbre destul de ... neplacute. Ne-am hotarat sa ne oprim si sa ne pregatim de noapte. Am cautat cateva crengi mai groase pe care le-am aranjat astfel incat sa formez un adapost. Peste ele am pus cateva crengute si mai multe frunze astfel incat daca noaptea va ploua sa nu ne ude. Bonghi a adus muschi de piatra pe care l-am pus in adapost iar peste el un strat de iarba. Am facut un foc si ne-am asezat langa el. Cred ca am adormit pe trompa lui Bonghi. Ceva timp mai incolo, Bonghi ma trezeste usor si imi face semn sa pastrez linistea. Mi-am dat seama ca focul se stinsese. Ah! Ba nu! Bonghi il stinsese punand pamant peste el. Ceva se intampla in padure! Un murmur, niste tanguiri, pansete se azeau dintr-o anume directie. Impreuna cu Bonghi ne-am indreptat usor, fara sa facem nici cel mai mic zgomot spre directia de unde veneau acele zgomote. Dupa cateva minute de mers am ajuns la marginea unei poieni pline cu animale. Erau acolo toate natiile de animale. Erau ursi, caprioare, mistreti, vulpi, cocosi de munte, vrabii, bot grosi, ciocanitori, pasari ale caror nume nici nu le cunosteam. Intr-un colt al poienii se stransesera carabusii, radastile, furnicile si toti gandaceii pamantului incercand sa se fereasca de animalele cele mari. Te-ai fi asteptat ca lupii sa alerge dupa iepurasi, pasarile sa prinda gandacei...dar nu. Nu se intampla asa ceva. Erau toate animalele foarte speriate si unele plangeau. Atunci mi-am luat inima-n dinti si m-am apropiat de un iepuras. L-am intrebat ce fac aici toate vietuitoarele astea? De ce s-au strans in poiana si de ce plang si sunt speriate? De ce nu se duc la casutele lor?
Atunci iepurasul, stergandu-si boticul umed imi spuse:
- Draga puiule de om, in aceasta padure si-a facut salasul o vrajitoare batrana, urata si rea la suflet. L-a inceput ne vedeam fiecare de treburile noastre. Noi de ale noastre si zgripturoaica de ale ei. Intr-o zi, o furnicuta a trecut prin curtea cotoroantei. Aceasta a iesit din casa si a inceput sa urle cat o tineau puterile. "- Cine cuteaza sa treaca prin curtea mea si sa faca atata zgomot??!!"
Furnicuta s-a speriat si si-a cerut iertare de la baba.
- Iarta-ma bunico, zise furnicuta, n-am vrut sa te deranjez. Mergeam spre casuta mea si ma gandeam la copilasii mei. Pesemne ca din greseala am trecut prin curtea dumitale. Te rog sa ma ierti.
Baba, urata la suflet ce era, a inceput sa urle si mai tare:
- Pe cine faci tu "bunica", a?!! EU sunt o regina! Sunt regina Tinutului Intunecat si drept pedeapsa te voi inchide pe tine si pe toata familia ta in poiana din mijlocul padurii!
Zicand acestea, cotoroanta misca de doua ori cu bagheta in aer si balmaji o vraja din cuvinte ne-ntelese. Imediat sarmana furnicuta impreuna cu familia ei si cu toate animalele padurii se trezira in mijlocul poienii. Pesemne baba gresise vre-un cuvant in blestemul ei si acesta se intinse asupra tuturor animalelor. Uite asa, de trei zile stam aici, fara apa, fara mancare. O vrabiuta a incercat sa iasa din poiana dar imediat ce a trecut de primii copaci a cazut moarta. Pesemne vraja e asa de puternica incat nu ne lasa sa iesim vii de-aici.
Acestea fiind spuse, iepurasul a inceput iar sa planga.
Ascultand povestea acestuia, m-am dus catre Bonghi si i-am spus:
- Draga Bonghi, nu putem sa lasam saracele animale sa moara de foame aici, in poiana asta vrajita. Hai sa mergem la cotoroanta si sa o fortam sa le dea drumul.
Astfel ca m-am suit pe Bonghi si am alergat intr-un suflet catre casa baboantei. Bonghi se facuse de 20 de ori mai mare de cat era. Vazand vrajitoarea ca se apropie un urias, trase aer in piept si se unfla atat de tare incat ajunse la fel de mare precum Bonghi. Atunci eu am strigat la ea:
- Hei, zgripturoaica batrana cu serpi in loc de par, da-le drumul imediat animalelor din poiana ca de nu o sa te fac una cu pamantul!
- Cine?! Tu?! Un pui de om crede ca ma poate invinge pe mine?!! Regina Intunericului?! si zicand acestea se dadu in spate sa-si ia avant spre Bonghi si Matei. Din fericire, in timp ce se dadea in spate cotoroanta s-a impiedicat de casa ei care acum ramasese cat o buturuga. Degeaba a dat din maini sa-si tina echilibrul. A cazut pe spate. Lui Bonghi atat i-a trebuit! A fugit spre ea si a prins-o cu trompa. S-a invartit de 3 ori si a aruncat-o pe baba pana sus, pe Luna. Acolo toate puterile au parasit-o iar vraja ce tinea animalele padurii in poiana s-a sfaramat.
Sa fi vazut bucurie!! In timp ce acestea veneau cu alai sa ii multumeasca lui Bonghi si lui Matei...se auzi un zgomot infernal...Brrrrrrrrrrrrrrrrrr! Brrrrrrrrrrrrrrr!
Am deschis ochii speriat. Mi-am dat seama ca se facuse deja ora 5 dupa amiaza iar vecinul de sus incepuse din nou lucrul cu bormasina. Deh..programul de odihna este intre orele 13:00 si 17:00

Darea pe brazda si ciocanul rotopercutor

Cred ca stiu de ce scriu asa de rar aici. Incerc sa scriu de fiecare data cat mai artistic, sa am grija ca ochiul stimabilului cititor sa nu sufere de pe urma cine stie caror aberatii NE-artistice. Cand inspiratia e sufocata de cotidian...nu ramane decat sa ma gandesc la faptul ca ar trebui sa mai scriu cate ceva la Matei pe blog fara insa pune in practica acest lucru.
Chiar in aceasta clipa cotidianul (reprezentat prin folosirea intensiva de catre vecinul ce s-a mutat de o saptamana a ciocanului rotopercutor) a sufocat inspiratia. Si e abia 9 dimineata.
Ziceam ceva de darea pe brazda. Saptamana trecuta mamaia de la Saele a petrecut-o impreuna cu noi. De fapt... monopolul asupra ei i-a fost rezervat lui Matei. In aceasta perioada a avut loc darea pe brazda a puştiului. Dragilor, MATEI MANANCA DE RUPE!
Asadar, toti cei care erati indurerati, disperati, nelinistiti, speriati, oripilati, deznadajduiti, ingroziti, emotionati, suparati sau mai stiu eu cum de faptul ca Matei o sa lesine de nemancare...acum puteti sa va linistiti. Aduceti-va starile emotionale la un nivel corespunzator faptului ca Matei este un copil normal, care mananca foarte bine atunci cand ii este foame. Gata? V-ati linistit? Eh, nu va asezati prea comod! Este doar intr-o perioada de crestere, cand organismul sau cere mai multa energie. Si voi ar trebui sa va incarcati cu putere intrucat va urma IAR o perioada in care nu va mai manca. Si iar o sa o luam de la capat:
- Dar vai! Copilul asta cu ce traieste? Chiar nu mananca nimic??!!
- Mai, de ce nu-i dati sa manance?
- Saracul copil, cu ce-o creste? CU aer?
- Ati fost cu el la doctor? Poate are ceva! I-ati facut analizele? I-au iesit bine?
- Lasa-l ca vine el la tara! Sa vezi ce-o sa manance atunci...
- Mai faceti-i niste analize. Mi se pare mie sau e cam galben?
*********
Bormasina s-a oprit. La fel si inspiratia mea. Ba nu, bormasina a pornit iar. Inspiratia nu!
Ah, inca ceva. Matei nu mai vrea sa fie tuns. Oare o fi bolnav? Sa-i mai fac niste analize?

Scrisoare deschisa catre Mihnea Burcea

"
Draga Mihnea,
Bine ai intrat in lumea noastra (sau bine ai iesit..ca nu stiu exact cum să zic. De curand am aflat ca orice intrare inseamna o iesire..si invers...Complicat iar tu esti inca mic sa le intelegi pe toate) Numele meu este Matei. Inca nu am avut ocazia sa ne cunoastem deoarece tu esti abia venit in lumea noastra iar eu sunt deocamdata legat de parintii mei Vali si Mihaela.O sa ne cunoastem candva, nu-i nicio graba. Bucura-te de zilele linistite petrecute la maternitate. Cand vei ajunge acasa va fi o aglomeratie de n-o sa-ti crezi ochilor. Vor veni cu totii sa te vada, sa te giugiuleasca, sa te pupe pe picioare.. O sa-i vezi p-astia mari cum isi vor schimonosi feţel in fel si chip încercând sa te faca sa razi. Să te ţii tare. Lasă-i să se strâmbe cât vor dori. Vor renunta repede. Daca insă vei schiţa cel mai uşor zâmbet..te-ai ars. Nu mai scapi de ei.
Nu rata nicio ocazie de a te bălăci in apă. E minunat. Poţi sa stropeşti peste tot si n-o sa paţesti nimic.
Mai am multe să-ţi spun dar trebuie să ma duc la uşă. Tati a comandat pizza si mi+e o foame de nu te văd.
Încă o dată iti urez o viaţă fericită, plină de iubire si de multi prieteni.
Matei Muşa
www.vmmro.blogspot.com "

Singuratate... (de parinte)

Iar a trecut mult timp fara sa scriu aici. Iar sunt multe petrecute si iar voi scrie mult prea putin fata de cate s-au intamplat. De fapt m-am hotarat sa scriu pentru ca astazi a fost prima data cand Matei a ramas singur in grija unei vecine. Ma gandeam.. "Iuhuuuu!!! Libeeeeer!!!" insa dupa 5 minute de singuratate am intrat in panica. NU ca mi-as fi facut griji de soarta lui prin strainatate...Nu! M-am panicat de singuratatea mea. Era mult prea multa liniste un casa, nici-un zgomot de masinute lovite in cursele fara sfarsit de pe circuitul din dormitor, nicio locomotiva care sa urce muntele imaginar format prin incretirea paturii...nicio sirena de salvare...liniste. Pur si simplu liniste. Credeam ca daca o sa fiu atent o sa-i aud pe Roş, Doc, Bucşă sau pe guraliva Flo. Nimic...
Asta este panica provocata de liniste. Si da...este chiar neliniştitoare!
Acum, după 30 de minute in care am trecut prin diverse stari ce nu pot fi explicate chiar aşa de usor...Matei, insoţit de prietena lui Ariana, a revenit la bază pentru ...pipi. Gata, s-a dus panica, s-a dus liniştea, s-au dus toate temerile mele si acum accept cu multă detaşare lupta celor doi cu valurile imaginare ale mării pe care navighează cu scaunul gonflabil din sufragerie. Din când în când barca devine maşină de curse...mateloţii devin piloţi iar marea agitată se transformă subit in traseu de raliu montan. Ce varietate la mine in sufragerie!
Mulţumesc dragilor...

Sunt fericit!