Asteptam prietenii sa ne calce pragul in prag de an nou. Inca putin si trecem in 2009. Mare scofala... De fapt chiar este o scofala mare. Astazi Matei a invatat sa scuipe samburii de la masline. Si maaama cu ce viteza! Are o tehnica deosebita. Din acest punct de vedere pragul asta dintre ani este extrem de important. Pana astazi maslinele erau mancate doar la un capat. Erau chiar nemultumite! Cum sa iasa asa in lumea lor, a maslinelor?! Pai ce-i aia sa te prezinti pe strada principala muscata de cap! Groaznice vremuri, suratelor.
Cu ceva vreme in urma, chiar a doua zi de Craciun, bunicul de la Monteoru l-a invatat pe Matei sa dea noroc cu paharul, ca oamenii mari. Este deosebit de incantat! Bunicul...dar si Matei :)
Acum, la fiecare pahar ridicat deasupra mesei apare si canuta cu pai a lui Matei.
O alta realizare deosebita este dansul cu piciorul. Cum asa, cu piciorul, va intrebati? Cred ca cel mai bine este sa aflati raspunsul de la nasicul lui Matei. El l-a invatat sa ridice si sa miste piciorul drept in timpul dansului. Si chiar stie ce face. Bravo lor, amandurora!
...
Fara poze de data asta.
La Multi Ani!
miercuri, 31 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
Numai poze. Rapid.
Repede, poze pana nu se trezeste Matei!!
Am cam facut burta! Trebuie sa fac miscare...multa miscare!!!!
La nunta... ca de obicei, eu in centrul atentiei
Am cam facut burta! Trebuie sa fac miscare...multa miscare!!!!
La nunta... ca de obicei, eu in centrul atentiei
E cam dificil sa mananc stand pe scaunel, cu lingurita, cu furculita, atent sa nu murdaresc prin jur... Mamiiiii, ajuta-ma...
Sunt mic...dar suficient de mare sa citesc reviste..oarecum interzise..
...sau sa trag o bere cu fetele la terasa
...bulionul din toamna asta a fost cel mai bun... Am fost ajutat si de fetele popii :)
Sunt mic...dar suficient de mare sa citesc reviste..oarecum interzise..
...sau sa trag o bere cu fetele la terasa
...bulionul din toamna asta a fost cel mai bun... Am fost ajutat si de fetele popii :)
Si mie tot asa imi va creste capul???!!!
O sa ma antrenez zi de zi..poate o sa cresc normal!!
Voi incepe prin a sta cat mai mult la soare...
... o sa ma dau cu trotineta...
... cu ATV-ul...
...voi face drumetii cat mai lungi
...si voi bea berici dupa berici sa-mi treaca setea
...doar nu ma credeti !! :)
O sa ma antrenez zi de zi..poate o sa cresc normal!!
Voi incepe prin a sta cat mai mult la soare...
... o sa ma dau cu trotineta...
... cu ATV-ul...
...voi face drumetii cat mai lungi
...si voi bea berici dupa berici sa-mi treaca setea
...doar nu ma credeti !! :)
luni, 11 august 2008
I-am luat Moţul lui Matei
Dedicăm imaginile urmatoare neinfricatei mele surioare ce străbate Pirineii intr-un efort sustinut de a ma oftica pe mine! Mi-e dor de ea insă ştiu ca la cinci paşi pe care-i pune pe stancile Pirineilor unu-l pune şi pentru mine. Zice că a făcut in jur de 100km. Pe jos. Bravo şi ...baga mult unguent cu diclofenac la genunchiul ăla care ţi-a dat o pauză de 10km cu autobuzul. (din când în când şi eu imi mai suceam câte un picior asa, să merg cu ia-mă nene ).
Este aproape 00:30 si in timp ce astept sa se termine de incarcat si ultimul filmulet dau cu mintea in gandurile mele. Am un gand ce nu-mi dă pace. Peste câteva zile trebuie să plecăm la munte, în Cheile Râmeţului (M-ţii Tarcau-Apuseni). Asta înseamnă ca va trebui să îl lăsăm pe Matei la bunici. Greu...tare greu. Stim ca ei ne-au crescut pe noi deci, teoretic, le-ar fi simplu să îngrijească de un pui de om ... Uşor de zis, uşor de făcut (poate) insa e al naibii de greu de acceptat ideea de a nu fi lângă Matei măcar unul dintre noi. Cum poţi trece (ca părinte) peste asemenea prag? Ştiu, din exterior, când nu tu esti cel implicat, se vede altfel. "Stai măi liniştit! Ce se poate întâmpla? Lasă ca au ei grijă..."
Nu e chiar aşa de simplu... Acum, de cand il avem pe Matei, tot sistemul nostru de valori, tot sistemul nostru ...afectiv şi toata percepţia noastra asupra vieţii de zi cu zi s-a schimbat total. Nu mai suntem Vali si Mihaela de dinainte... Suntem alţii şi cu toate astea...suntem aceiaşi. Poate cu unele completări.
Da! Asta este! Acum suntem compleţi. Matei ne-a adus exact ceea ce ne lipsea. Nu mă întrebaţi care este acel lucru, sentiment, trăire ce ne lipsea pentru ca încă nu ştim. Nimic din ce am scris aici nu are valoare. Trebuie sa treci prin aşa ceva pentru a putea simţi starea de împlinire ce ne incearcă.
Mulţumim (pentru a câta oara???) Matei!
duminică, 27 iulie 2008
Primii pasi ai lui Matei
De fapt, primii pasi cu autonomie proprie au fost facuti cam cu doua luni in urma insa dorinta de a merge singur precum si aceasta activitate facuta din proprie initiativa nu s-a materializat decat cu aproape o saptamana in urma. Pe la un an si doua saptamani.
Astazi, in timp ne jucam prin parc Matei s-a hotarat ca e timpul sa plece la plimbare. Va las pe voi sa vedeti realizarea piticului.
Astazi, in timp ne jucam prin parc Matei s-a hotarat ca e timpul sa plece la plimbare. Va las pe voi sa vedeti realizarea piticului.
luni, 21 iulie 2008
Pozele promise de la malul marii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
