Acum numeste o parte dintre cei care au fost la ziua lui: Adi, Duca (Luca), Cami (Carmen), Mie (Mihaela), Tata Duca (Matei crede acum ca Stefan este tatal lui Luca :D )
Masinile
Boon, ziceam in titlu de masini. Matei, la doi ani a invatat sa recunoasca pozitionarea pe masina a urmatoarelor elemente ale motorului: filtrul de aer, compresorul de aer conditionat, bateria de acumulatori, cutia cu relee, vasul de expansiune, modulul de ABS si filtrul de motorina. Pot sa pun pariu ca sunt persoane care citesc aceste randuri si care habar n-au ca exista asemenea elemente pe masina, darmite pozitionarea lor. Vreti dovada? Porniti filmul de mai jos:
Da, asa este, aproape de necrezut cum un prichindel cu mijlocul gol (!!!) are capacitatea de a invata lucruri destinate in mod aproape exclusiv adultilor. Aceasta este dovada ca noi, cei din jurul lor, suntem formatorii (in bine sau rau) ai generatiei ulterioare. Putem foarte bine sa le punem la dispozitie timpul, cunostintele si viata noastra pentru ca ei sa fie mai mult decat suntem noi sau...le putem subestima capacitatile lor de invatare si sa-i lasam in ignoranta pana la vremea insuratorii. Depinde NUMAI de noi!
Mancarea
Dupa cum unii dintre voi stiu deja, Matei nu prea s-a omorat cu mancarea de aproape un an de zile incoace. Nici noi nu l-am fortat. A mancat numai cat a vrut. Am fost convinsi ca mananca atat cat ii cere organismul si ca nu va rabda de foame. Cu toate acestea ne-am hotarat ca e cazul sa... (gata, a inceput sa planga. Vrea poze, ii este foame si somn. Revin...)
(dupa o ora, dupa ce a mancat, i-am citit o poveste si a adormit)
...gasim o modalitate de a-l face sa manance mai consistent. Si am gasit-o. Intr-una din zile, suparate pe Matei ca acesta nu vrea sa manance cu Tati la masa, toate jucariile s-au hotarat sa plece in lumea mare, la alti copii care vor sa manance. Hotararea lor a fost pusa in practica. Pe parcursul unei dimineti, chiar in timp ce Matei se juca la el in camera, masinutele au inceput sa plece pe ascuns. In doua ore nu mai ramasese nicio jucarie! Raftul unde stateau de regula masinutele era gol, cosul cu jucarii plecase si el cu totul, masina de curse, ambulanta, tancul, tractorul..toate! Era asa liniste si pustiu la Matei in camera... I-am explicat motivul pentru care masinile au plecat. I-am mai spus faptul ca acestea se vor intoarce numai atunci cand va incepe sa manance. A doua zi le-a tot cautat, a intrebat de ele dar..nu a mancat. Credea ca vor veni... Masinile stiau insa ca baiatul nu mananca. Peste inca o zi, Matei a vazut ca nu-i de gluma si a mancat la pranz cot la cot cu noi. M-a intrebat daca se intorc jucariile si i-am spus ca da, se vor intoarce dar ele vor sa vada ca mananca si seara. In acea seara domnul Matei a mancat cu multa pofta. Cam la 5 minute dupa ce ne-am ridicat de la masa cineva a ciocanit la usa. S-a dus Matei sa vada cine este si... SURPRIZA! Prima masina care s-a intors a fost Salvarea!! Era la usa, pe presul de la intrare si astepta sa intre in casa. Ne-am bucurat toti de aceasta vizita neasteptata. Se pare ca masinile au aflat ca Matei mananca si s-au hotarat sa se intoarca acasa unca cate una. In zilele urmatoare, dupa fiecare masa de pranz si uneori seara, dupa cina, mai ciocanea cate o masina la usa. Si uite asa, de aproape o saptamana Matei a inceput sa manance cam tot ce se gateste in casa (cartofi fierti, pilaf, omleta, ou fiert amestecat cu paine intr-o cana, ciorba de perisoare, fasole batuta...). Mai sunt cateva masini de sosit. Cele care s-au suparat mai tare si au plecat la copiii din alte tari. Dar in curand vor veni si acelea pentru ca Matei este un baiat care a inteles ca TOTUL are un pret.
Calculatorul
Indiferent cat de mult am vrut sa il feresc pe Matei de calculator...inevitabilul se produce pe zi ce trece. Sunt nevoit sa lucrez la calculator uneori si cand Matei nu doarme. A prins gustul pozelor. Ii plac foarte mult si comenteaza aproape fiecare imagine vazuta. Recunoaste personajele din imagini si le asociaza cu diverse evenimente petrecute impreuna cu ele. Nu e rau. I se dezvolta anumite procese de gandire. Face legatura dintre mouse, click si cursorul de pe ecran. Stie sa mute cursorul pe sagetile de navigare in pagina, sa dea click pe imagini in cooliris pentru ca acestea sa se mareasca... Asta este partea buna si frumoasa. Partea nasoala este ca atunci cand vede calculatorul deschis nu se mai intelege nimeni cu el. Plange, urla, vrea la monitor, la tastatura. Din ce in ce mai des sunt nevoit sa sting monitorul si de cele mai multe ori chiar sa opresc calculatorul de tot pentru a-i proteja ochii. Ii gasesc ceva de joaca, il mobilizez sa se ascunda prin casa si apoi sa-l caut, ii distrag atentia de la nenorocirea asta de calculator, ma joc cu el cu trenuletele, masinutele, ii citesc povesti si ii cant la chitara. E bine sa stie cat mai multe insa trebuie sa avem grija si la pretul platit.
Supliment: Buna crestere
Asa cum ii sade bine unui domn, Matei a invatat sa spuna "Te rog" (te doc). Il foloseste aproape la fiecare cerere, solicitare pe care o are.
Tati, te doc dus (tati te rog sus, ia-ma in brate), dos(jos), cam(mancam), nani, etc.
A invatat sa spuna nooc (noroc) atunci cand cineva stranuta, sa zica padon (pardon) cand scapa gaze pe sus sau pe jos.
Spune pa-pa, da bezele, saluta ca militarii, da noroc ca barbatii si bate palma ca smecherii.
Cam atat pentru astazi.
(Carmen, te astept sa si comentezi daca tot m-ai pus sa scriu atat! :) )
