luni, 20 septembrie 2010

Prima zi de gradinita


Si se facu si 20 septembrie... Gradinitele si-au inceput programul cam cu o saptamana inainte insa...voi, cei care cititi acest text acum stiti ca de-aici incepe totul. Odata intrat in sistem nu mai scapi. Trezirea dimineata la ora fixa, mersul la gradinita, program impus de altii, ora incerta de intoarcere acasa. Dupa cativa ani incepe scoala primara. Cam la fel dar mai naspa. In aceeasi ordine de idei gimnaziul, putina distractie la liceu urmata de distractie maxima in studentie (care fie vorba intre noi, va fi umbrita din cand in cand de sesiunile de examene).In acelasi "registru cu acorduri fine" intra si serviciul. Sefi, subalterni, probleme, salariu, sedinte, costum, uneori si realizari de care esti mandru, apoi iar trezirea de la ora 6, iar mersul spre orice, iar program, iar ora incerta de plecare...seara somn si ciclul se reia.

Va recunoasteti? :)

Lasand la o parte introducerea oarecum demoralizanta, vreau sa trecem la pregatirile anterioare (ATENTIE!! AM ZIS PREGATIRI, NU VANZARI!!) 

Inscrierea copilului se face inca din vara, intr-o perioada fixa anuntata de ministerul invatamantului. Se completeaza o cerere tip de inscriere si apoi astepti rezultatul. Daca esti norocos la finalul inscrierilor si dupa analizarea cererilor de catre consiliile gradinitelor, iti vei vedea numele scris pe lista celor admisi. daca nu, nu. Apoi trebuie sa duci fisa medicala a copilului, certificatul de nastere in copie (parca, nu mai stiu exact ca a fost demult) un dosar, niste coli si cam atat. In tot acest timp Matei as stiut ce facem, de ce mergem la medicul de familie, de ce mergem la gradinita, etc, etc. L-am luat cu mine peste tot. I-am aratat gradinita, sala de clasa, jucariile, desenele facute de alti copii, jocurile desenate pe asfalt, groapa cu nisip din curte. I-am prezentat-o pe doamna educatoare si i-am spus exact ce se va intampla in termeni pozitivi. Copilul trebuie sa stie (aproape) totul despre gradinita. Trebuie sa i se explice ca nu va ramane acolo tot timpul si ca parintii vor veni sa il ia la un anume moment (dupa masa, dupa ce se trezeste sau la orice alt moment stabilit) Sub nicio forma nu trebuie sa intarzii in a-l lua de la gradinita la momentul stabilit. Se va simti parasit si va intra in panica. Am vazut copii care urlau, tipau si plangeau la usa in prima zi. Derutant si pentru ei si pentru ceilalti copii.

NU amenintati copilul cu graduinita (Lasa ca vezi tu ce-ai sa patesti la gradinita! O sa scoata untul din voi daca...nu mananci (dormi, asculti, vorbesti, esti cuminte, etc, etc, etc!!))

Cum te-ai simti tu, adult, daca cineva ti-ar spune (Lasa ca o sa te duci tu la noul loc de munca si ai sa vezi ce sef rau vei avea acolo! O sa te puna sa muncesti peste program, o sa-ti taie din salariu, nu-ti va da concediu chiar daca ai dreptul, etc, etc??) Te-ai mai duce acolo daca ai avea de ales??

Incepusem a scrie gandindu-ma la comportamentul lui Matei in aceasta dimineata dar am sfarsit pana la urma in lucruri mult prea serioase.

-Da tati, ai dreptate, hai sa le spun eu cum a inceput ziua asta pentru mine!

In timp ce visam cum ma jucam in padure cu Pufi, ursuletul meu, il aud pe tati asa, de departe, spunand ca trebuie sa ma trezesc, sa mergem la gradinita. Stiam eu de cateva zile ca trebuie sa mergem azi dar parca imi placea mai mult sa ma joc prin padure in somn... Am incercat eu sa mai alerg dupa ursulet insa nu stiu cum am facut si am deschis un ochi. L-am vazut pe tati zambind langa patutul meu. Hmm, interesant, am deschis si celalalt ochi si...m-am trezit. L-am intrebat..."Megem la ghidiniţă?" Mi-a raspuns cu veselie

-Daaa, mergem la gradinitaaa!! O sa te joci acolo toata ziua, o sa desenati, o sa radeti, o sa va citeasca doamna educatoare povesti. Apoi o sa mananci impreuna cu ceilalti copii la masutele si scaunelele acela mici

-Eu veau sa mananc onţ-onţ cu lapte!

-Nu stiu, puiule, daca aveti ronţ-ronţ cu lapte, insa cu siguranta o sa fie ceva bun bun de mancare.

Am mers la baie si ne-am spalat pe dintisori si pe fata apoi ne-am imbracat sa plecam. Am luat ghiozdanelul (care era foarte greu si pana la urma l-a luat tati) si am plecat cu nerabdare si ceva emotii spre gradinita. Pe drum ne-am intalnit cu mami. Am fost foarte bucuros pentru ca mami intotdeauna are ceva pentru mine in geanta ei. Astazi mi-a luat revista cu Fulger Mc. Queen. Avea doua masinute!! Sergentul si Bucsa. Am fost foooarte multumit.

Cat am mai vorbit si-am mai sarit peste borduri..am ajuns la ghidiniţă. La intrare in cladire erau mai multi copii cu parintii lor de mana. Era coada la intrare!! 


Tati mi-a explicat ca fiecare copil trebuie sa treaca pe la cabinetul medical sa se uite doamna asistenta la noi. Sa nu fim raciti sau sa nu avem febra pentru ca i-am putea imbolnavi si pe ceilalti copii. Nu prea stiam eu ce sa fac atunci cand mi-a venit randul. Am intrat in cabinet si am vrut sa merg mai departe dar doamna m-a oprit, m-a luat obrajii in palme si mi-a zis sa deschid gura si sa scot limba. Mi-a fost un pic teama pentru ca nu stiam exact ce o sa-mi faca dar eu ii vazusem si pe ceilalti copii ca fac la fel si m-am imbarbatat. Pana la urma era si tati cu mine acolo! 

Dupa acest mic control medical am urcat treptele pena la etajul unu si am ajuns in fata salii de clasa. Acolo, pe hol, tati si mami mi-au dat jos hainele cu care am venit pe drum si m-au imbracat cu unele mai subtiri. Mi-au schimbat si incaltamintea si...am ciocanit la usa clasei. Am intrat ţopaind!! De cand asteptam eu momentul acesta! Doamna m-a recunoscut si impreuna cu ceilalti copii mi-a spus "Bine ai venit Matei!" Copiii mi-au zis si ei "Buna, Matei"

Tati mi-a spus ca o sa vina sa ma ia dupa ce ma trezesc din somnul de dupa-amiaza iar eu am fugit spre masuta in jurul careia erau stransi ceilalti copii

In sfarsit, am ajuns la GRADINITA!!


...................

Pe drumul spre casa mami si tati erau mai emotionati decat Matei. Se uitau unul la altul si nu stiau cum sa-si exprime ceea ce simteau.

-Mami, ai emotii?

-Ăhă... Mai mari decat ale lui Matei.

-Si eu...

Nu stiu ce este in sufletul lui mami insa cu siguranta tati se simte singur, vinovat ca l-a lasat pe Matei acolo, fara sa-i fie aproape daca ar avea nevoie de ajutor. Singur, vinovat dar FOARTE FERICIT! Matei a crescut!









Vrei sa vezi cati?