Iar a trecut mult timp fara sa scriu aici. Iar sunt multe petrecute si iar voi scrie mult prea putin fata de cate s-au intamplat. De fapt m-am hotarat sa scriu pentru ca astazi a fost prima data cand Matei a ramas singur in grija unei vecine. Ma gandeam.. "Iuhuuuu!!! Libeeeeer!!!" insa dupa 5 minute de singuratate am intrat in panica. NU ca mi-as fi facut griji de soarta lui prin strainatate...Nu! M-am panicat de singuratatea mea. Era mult prea multa liniste un casa, nici-un zgomot de masinute lovite in cursele fara sfarsit de pe circuitul din dormitor, nicio locomotiva care sa urce muntele imaginar format prin incretirea paturii...nicio sirena de salvare...liniste. Pur si simplu liniste. Credeam ca daca o sa fiu atent o sa-i aud pe Roş, Doc, Bucşă sau pe guraliva Flo. Nimic...
Asta este panica provocata de liniste. Si da...este chiar neliniştitoare!
Acum, după 30 de minute in care am trecut prin diverse stari ce nu pot fi explicate chiar aşa de usor...Matei, insoţit de prietena lui Ariana, a revenit la bază pentru ...pipi. Gata, s-a dus panica, s-a dus liniştea, s-au dus toate temerile mele si acum accept cu multă detaşare lupta celor doi cu valurile imaginare ale mării pe care navighează cu scaunul gonflabil din sufragerie. Din când în când barca devine maşină de curse...mateloţii devin piloţi iar marea agitată se transformă subit in traseu de raliu montan. Ce varietate la mine in sufragerie!
Mulţumesc dragilor...
Sunt fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu