Până si Marea Neagra l-a vazut pe Matei!

Incet, incet intram in perioada concediilor. Ca un preview al vacantei ce va urma, weekend-ul ce tocmai a trecut ne-a aratat cam cu ce se mananca un concediu petrecut alaturi de Matei. Este o experienta aproape noua. Spun "aproape" intrucat am mai mancat noi si alta data pe fuga iar de intrat in apa pe rand nu suntem chiar straini. Surpriza a fost de partea lui Matei. Asa de multa apa... Foarte multa apa... Si toata a lui! Iar valurile...asa ceva este de-a dreptul incantator. Sa astepti cu sufletul la gura urmatorul val care sa-ti mangaie picioarele...si inca unul...si urmatorul...si sa nu se mai termine. Trecerea de la nisipul fierbinte la cel ud de la malul marii si apoi direct in apa pana la brau a reprezentat distractia preferata a lui Matei.Cred ca am facut cel putin zece ture dus-intors tinandu-l pe Matei de mana. La fiecare atingere a apei chiuia. A fost o adevarata experienta. Dupa ce a prins mai multa incredere, l-am luat in brate si m-am dus cu el spre apa mai adanca. Era incercat de sentimente contradictorii. Pe de-o parte ii placea senzatia apei ce-i atingea pielea iar pe de alta parte era coplesit de cantitatea de apa din jurul lui. M-am hotarat sa nu intind coarda si l-am lasat sa se scalde in ape...de coasta.
Pentru protectia lui am folosit crema de protectie Mustela cu factor de protectie maxim (acum nu-mi mai aduc aminte ce FPS are insa stiu ca e mare) ce rezista la actiunea apei de mare. Palariuta primita de la Castilia a fost excelenta insa cu greu a acceptat-o. Si-o dadea jos singur.
Programul incepea pe la 7 dimineata cand plecam cu Matei la plaja. Pana pe la 11 faceam baie si ne prajeam la soare apoi ne retrageam la o terasa pentru celebra deja pizza cu hamsii si bere (stiu ei prietenii despre ce vorbim aici). Cat timp stateam la plaja lui Matei nu-i lipsea ceaiul sau apa necesara hidratarii, banana si iaurtul.
La aceasta prima masa la terasa, Matei era destul de linistit. Privea la pescarusi, vorbea cu vecinii... Dupa masa ne retrageam in casa. Matei isi lua si el pranzul (legume fierte cu piept de pui , painica, etc) si apoi isi facea somnul de dupa amiaza. Si noi cu el. Dupa amiaza, pe la cinci, cand puterea soarelui mai scadea, ne luam portia a doua de plaja si joaca in apa marii. Eh, cam de-aici incep problemele. Dupa ce terminam cu soarele de dupa amiaza, cand doream sa mergem sa mancam...Matei devenea foarte irascibil. Nu avea stare deloc. Plangea si se agita in carucior. Nu se linistea decat daca-l duceam sa vada marea si forfota de pe faleza. Ne-am conformat dorintelor lui. Am aflat ulterior motivele acestei stari. Ii iese un canin. Cred ca trebuie sa fie tare dureros...
Una peste alta intreaga experienta a meritat efortul. Matei a vazut marea la Eforie Nord iar valurile au fost uimite de veselia piticului ce se juca cu ele. Cu siguranta ne vom reintoarce. Poate cu mai multi dintisori data viitoare :)